O persoana joviala, dinamica, o persoana ce emana multa energie pozitiva. Cam asta ar putea sa spuna oricine despre Cristina Venedict, un veritabil foto-manipulator care are multe de zis.

In ciuda firii sale vesele, compozitiile sale exprima cu totul altceva decat isi doreste, dupa cum singura recunoaste. Ca orice artist, isi iubeste toate lucrarile, dar cel mai mult se regaseste in fotomanipularea pe care a denumit-o sugestiv „Prea mica pentru lumea asta”. Motiveaza acest lucru prin faptul ca atunci cand a lucrat la aceasta compozitie se afla intr-un moment de rascruce, intr-un moment de decizie in viata, iar lumea i se parea ca o va coplesi.

„Mie mi se pare ca pun atata veselie si incredere in lucrarile mele. Mereu ma domina sentimente pozitive, insa privitorii vad cu totul altceva in ceea ce fac. De obicei, privitorii gasesc anumite temeri transpuse in lucrari. Dar nu as putea spune ca sunt temerile mele. Ma bazez foarte mult pe instinct. Este posibil sa lucreze subconstientul.”

Si-a descoperit pasiunea in anul IV de facultate, atunci cand a cunoscut o persoana ce realiza fotografii manipulate si i-a placut atat de mult incat s-a hotarat sa incerce si ea.

„Am descoperit foto-manipularea in anul patru de facultate. A insemnat mult pentru mine pentru ca ma aflam intr-un moment al vietii in care ma intrebam ce sa fac si in ce parte sa ma indrept si mai ales ma intrebam ce imi place mie sa fac.”

Am terminat Liceul de Arta si apoi m-am indreptat catre Psihologie. M-am gandit la momentul respectiv ca este mai profitabil decat arta, apoi m-am convins ca nu e chiar asa. In fotografiile fotomanipulate pe care le-am vazut atunci m-am regasit si m-am redescoperit. Si mi-am dat seama ca este un lucru pe care poti sa-l faci cu placere si poti sa reusesti sa-ti transpui anumite stari intr-o imagine. M-am bucurat foarte tare.”

Nu s-a indreptat catre fotografia pura deoarece nu-i ofera atat de multa libertate.
„Nu am asa multa libertate. Nu pot sa ma exprim exact asa cum imi doresc eu. Ma folosesc de fotografii, fara fotografii n-as putea realiza o lucrare, nu as putea edita, insa imi aleg anumite elemente care imi capteaza atentia: un copac, o pasare, un copil si le combin pana simt ca imi exprima starea pe care o am atunci. Mi se intampla des sa privesc lucrari mai vechi si sa ma intreb ce am vrut sa exprim. Este minunat sa vezi cat de bine iti poti transpune sentimentele in fotomanipulare.”

In compozitiile sale se inspira din natura. Tot ce exista in mediul inconjurator si atrage atentia, ar putea sa devina elemente in compozitiile Cristinei Venedict.
„Totul a pornit intr-o zi cand ma plimbam prin parc si realizam clisee fotografice. Chiar ma intrebam, daca nu pot sa gasesc si eu ceva care sa atraga, sa realizez o fotografie buna. Si atunci am zarit o fetita foarte draguta, pe o banca care parea ca nu se incadreaza in tablou. Toti copii se jucau, era o veselie si o frumusete in jur, iar ea statea usor izolata. Avea o sepcuta in stil Gavroche si cum era imbracata parea rupta de tot ce e in jur. Si asa am inceput, pentru ca am vazut in ea un personaj al viitoarelor mele compozitii.”

Cristina creeaza in mod spontan. De putine ori isi propune cum sa arate o fotomanipulare. In general, lucreaza pana cand simte ca o multumeste produsul final.
„Lucrez inconstient. Uneori revin de foarte multe ori asupra unei lucrari pana cand simt eu ca este finalizata, insa se intampla cateodata sa imi propun cum vreau sa arate compozitia, sa am o imagine clara si atunci lucrez pana cand sunt multumita cum arata.”

Cristina Venedict nu-si explica de ce in lucrarile sale predomina alb-negrul.
„Pur si simplu asa le simt. Este foarte multe forfota in imaginile mele, foarte multe temeri, foarte multe sentimente si multe dintre ele sunt incarcate. Culoarea ar fi prea mult si poate ar sterge mesajul. Imi doresc ca in imaginile mele sa se regaseasca omul, viitorul nostru. Nu imi propun neaparat un mesaj anume, ci mai degraba las privitorului libertatea de a se regasi in lucrari.”

In lucrarile Cristinei Venedict apar anumite elemente. In majoritatea compozitiilor se regasesc copiii si pasarile.
„Nu stiu de ce. Asta ma inspira. Nu pot sa-mi explic, poate exista niste temeri ale mele pe care incerc sa le descopar. Eu am avut o copilarie atat de frumoasa si eu sunt o persoana atat de pozitiva si de multe ori nici macar eu nu gasesc o explicatie anumitor lucruri. In lucrarile mele ma descopar pe mine.”

Personajele deformate din lucrarile Cristinei fac parte din viziunea sa. Nu a incercat sa faca trimitere spre vreun anume artist.
„Asa vad eu imaginile. Redau mai bine atmosfera pe care o doresc eu. Imi place suprarealismul, dar totusi nu am un gen de arta preferat. Tot ce imi atrage atentia, nu trebuie sa fie intr-un anume fel ca sa-mi placa, ci doar trebuie sa transmita ceva.”

Cristina marturieste ca fotomanipularea este o mare pasiune pentru ea si spune ca nu s-a gandit niciodata sa scoata bani din lucrarile sale.
„Mi s-a propus sa imi vand lucrari, am avut cumparatori, dar nu am conceput. Cum sa-mi vand lucrarile? Nu pot sa ma despart de ele. Pun o bucatica din mine in fiecare.”

Lucrarile artistei au fost expuse la Galeriile de Arta „Stefan Luchian”, dar a aparut si intr-o expozitie colectiva la Sibiu.
„M-am simtit onorata. A fost o experienta frumoasa pentru ca m-au selectat si pe mine, care realizez fotomanipulari, cand majoritatea care au expus faceau fotografie pura. Au fost fotografi cunoscuti si chiar a fost o experienta demna de tinut minte.”

Cristina Venedict considera ca fiecare artist are menirea lui, iar ea se regaseste in fotomanipulare, cu toate ca fotografia sta la baza creatiilor ei. Desi transmite temeri, ea pune altceva in lucrarile sale.
„Sunt o extrema in exprimare. Cand realizez compozitii color ele sunt privite ca o explozie de culoare si de optimism, iar cand le realizez alb-negru, transmit cu totul altceva. Nu stiu de ce apar aceste discrepante.”

„Nu as putea sa ma descriu. Lucrez sub impuls, sunt o persoana energica si pozitiva. Multi ma apreciaza si merg mai departe. Nu pot sa trag fac un bilant in acest moment. Sunt multumita de tot ceea ce am realizat pana acum. Inca mai gasesc resurse sa creez. Nu am tot timpul dispozitie, dar inca mai am ceva de spus”, conchide Cristina Venedict.